Nu ma refer la nimic artistic, nici la o limba straina si nici macar la umorul atat de amar al britanicilor. De ceva vreme indiferent daca te duci sau vii si indiferent de unde … esti inconjurat de ceatza. Ciudat e ca nu simtim ceatza doar pe piele si in campul vizual.
E decembrie si voalul asta alb parca ne cuprinde si mintzile.. starile de spirit. Gandim cu purecii aceia care ne bruiau televizoarele in timpul comunismului. Devenim aerieni si sclavi ai interioarelor … locuri de diferite feluri ce se gasesc intra 4 pereti si doua planuri orizontale. In loc sa fim orbiti de voalul alb… de zapada, ni se trage o dunga deasa pe ochii mintii. Suntem obligati sa vedem totul cenzurat, pana si
vedete nemachiate ne apar in fata ochilor.
De multe ori am impresia ca ceatza are viata. Imi inchipui ca are ceva legat de povesti cu nemuritori.. (televiziunea asta). Ma tot uit aprig in zare si astept sa apara un personaj cu parpalac si sabie.
Cici spune ca ceatza ne spala pacatele inainte de Sfantul Craciun. Ne curatza de tot ce e gand negru, si culmea e prima data cand ma uit la personajul asta mic si albastru si realizez ca nici el nu sufera umezeala. Are fatza schimonosita de fiecare data cand subconstientul meu il taraste prin frig si Ceatza. Acum stau in casa si ma uit pe fereastra… E ceatza peste tot.. ma tot intreb daca o sa intre in casa..? cu siguranta va reusi daca se straduieste. As vrea sa-i citesc gandurile, sa aflu tot ce fura ea din mintile noastre.. a tuturor. As vrea sa o pacalesc si sa aflu care e rolul ei mitic.. de fapt as vrea sa ma contopesc cu ea si sa ma infiltrez in vasta noastra lume intr-un mod cu totul si cu totul ciudat. Pana una alta cred ca acum inteleg in totalitate de ce sunt Londonezii asa seci si ciudati… traiesc in ceatza… la propriu !!! o zi frumoasa si .. daca e posibil fara Ceatza dragilor !
0 Comentarii