Cine trebuie sa protejeze consumatorii de credite: BNR, ANPC sau o alta institutie?Marius Serban / www
.Conso.ro Cadrul legal pentru protejarea intereselor consumatorilor de credite s-a îmbunatatit permanent în ultimii ani. Principala provocare este monitorizarea respectarii lui de catre banci. Numarul mare de reclamatii si procese în instanta arata ca România nu a gasit înca solutia optima, resursele de care dispune ANPC fiind destul de limitate, conform unei analize conso.ro. Stabilirea institutiei potrivite care trebuie sa verifice daca bancile respecta drepturile consumatorilor de credite nu este deloc o decizie usoara. Potrivit unui raport publicat recent de Banca Mondiala, experienta internationala arata ca exista trei optiuni de delegare a atributiilor, catre: - autoritatea de protectie a consumatorilor; - autoritatea de supraveghere bancara (BNR în cazul nostru); - crearea unei agentii speciale. ANPC a intrat din mers în rol La noi, solutia aleasa a fost transferarea atributiilor catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC). Alegerea nu s-a fundamentat pe o analiza a diverselor optiuni, ci a fost mai degraba o alegere "de necesitate". În perioada de preaderare, România era obligata sa asimileze rapid acquis-ul comunitar, una dintre directive fiind cea privind creditul de consum. Cum elaborarea proiectului de lege a cazut în sarcina ANPC, BNR nu s-a înghesuit sa-si asume atributii suplimentare în acest domeniu. A existat chiar o perioada de aproape un an în care nu se stia nici macar cine trebuie sa vegheze daca bancile respecta noua legislatie, ambele institutii pasând mingea în terenul celeilalte. În cele din urma, cartoful fierbinte a cazut, de voie, de nevoie, în curtea ANPC. Rezultatul nu a fost cel mai bun, mai ales ca activitatea de creditare a populatiei a avansat rapid dupa 2004-2005. Reclamatiile s-au înmultit, iar tot mai multi consumatori au ajuns sa reclame practici abuzive. Desi ANPC a luat masuri suplimentare de protejare a consumatorilor (prin promovarea a doua ordonante de urgenta, una la sfârsitul lui 2008 si alta în iunie 2010), aplicarea lor a fost deficitara. Cel mai bun exemplu îl reprezinta modul în care bancile încearca acum sa modifice dobânzile la credite dupa formule transparente. Procedura se desfasoara fara reguli clare, bancile întelegând sa interpreteze legea într-un fel, ANPC în alt fel. Iar pentru a depasi acest impas, presedintele ANPC recomanda clientilor sa apeleze la instanta. Autoritatea ajunge sa fie coplesita de atributii Astfel de probleme nu apar însa doar la noi. Raportul Bancii Mondiale arata ca atunci când protejarea consumatorilor de credite cade în sarcina autoritatilor care protejeaza si cumparatorii de alimente sau electrocasnice, ele devin coplesite de noua sarcina. "Agentiile sunt în general sub incidenta regulilor functionarilor publici si nu pot atrage personal - sau mentine personalul care a fost pregatit - cu expertiza suficienta în servicii financiare", atentioneaza raportul Bancii Mondiale. Chiar si crearea unui departament special pentru servicii financiare - asa cum s-a procedat în Suedia - depaseste capacitatile financiare ale acestor agentii, de multe ori cu bugete subdimensionate. Explicatiile se muleaza perfect pe situatia de la noi. În urma cu ceva timp, si ANPC intentiona sa înfiinteze un departament special pentru servicii financiare, initiativa care a ramas doar la nivel declarativ. Banca centrala - un model larg raspândit în lume Cea de-a doua solutie ar fi delegarea acestor atributii catre autoritatea de supraveghere bancara, respectiv BNR. Pare a fi cea mai buna solutie, mai ales ca restul autoritatilor de supraveghere financiara acopera si acest domeniu. CSA rezolva reclamatiile asiguratilor, CSSPP - pe ale participantilor la fondurile de pensii, iar CNVM asigura si protectia investitorilor. De ce nu ar face si BNR la fel pentru clientii bancilor? Banca centrala are, fara îndoiala, personal capabil sa înteleaga mai bine serviciile financiare, astfel ca poate identifica mult mai usor abuzurile la care pot fi supusi clientii. În plus, nemultumirile clientilor reprezinta o resursa excelenta pentru a supraveghea mai bine bancile. Recunosc acest lucru chiar nemtii. "Reclamatiile reprezinta pentru BaFin (n.r. - autoritatea de supraveghere din Germania) o sursa importanta de informatii pentru activitatea de supraveghere. Acestea ne alerteaza cu privire la cazuri unde trebuie sa revedem daca institutia îsi ia în serios responsabilitatile si daca sunt necesare masuri de supraveghere. Reclamatiile pot dezvalui, de asemenea, slabiciuni organizationale în activitatea companiei", se precizeaza pe site-ul oficial al supraveghetorului din Germania. BNR pune pe primul loc stabilitatea financiara Problema în acest caz este ca pot sa apara conflicte de interese, avertizeaza raportul Bancii Mondiale, deoarece asigurarea stabilitatii financiare tinde sa primeze în detrimentul protectiei consumatorilor. Iar acest lucru a devenit în timp foarte clar si la noi. Recent, Nicolae Cinteza, seful Directiei de supraveghere din BNR, a declarat public ca nu este de acord ca noile formule de calcul ale dobânzilor sa afecteze profitabilitatea bancilor. Acesta a fost mesajul principal transmis de oficialul BNR în toate interventiile publice, fara a comenta în vreun fel daca bancile procedeaza corect sau incorect în relatia cu consumatorii. Stabilitatea financiara primeaza nu numai la noi, ci si în Statele Unite. "Când protectia consumatorilor este pusa în sarcina autoritatilor de reglementare (n.r. - cum este si BNR la noi), protejarea intereselor consumatorilor trece întotdeauna pe locul doi, în fata problemelor legate de stabilitatea financiara, asa cum s-a observat în Statele Unite în ultimii ani si în inabilitatea Federal Reserve de a pune în practica regulamentele privind protectia consumatorilor decât dupa ce criza si-a atins apogeul", subliniaza raportul amintit mai sus. O noua institutie Solutia optima pentru evitarea conflictelor de interese ar putea fi, însa, înfiintarea unei institutii noi, specializate doar cu protejarea consumatorilor de servicii financiare. Acesta este modelul adoptat în Canada, unde dupa ce Guvernul s-a confruntat cu problema identificarii unei institutii adecvate, a decis în 2001 sa înfiinteze una noua, responsabila doar cu protejarea consumatorilor de servicii financiare si promovarea educatiei financiare. Studiul Bancii Mondiale arata ca aceasta metoda conduce la consolidarea reglementarilor din domeniu într-un singur loc si creste eficienta cu care problemele cu serviciile financiare sunt rezolvate, deoarece toate procedurile se deruleaza într-un singur loc.
Autor: |
