News ZP Interceptor

Stire tematica: resurse umane

România liberă : Ar fi bine sa nu mai avem nevoie de Traian Basescu

marți 23 decembrie 2014

Cel mai magulitor portret al lui Traian Basescu nu i l-au zugravit 'basi?tii', ci du?manii ?i adversarii sai


. Cand oameni ca Adrian Nastase, Sorin Ovidiu Vintu, Dan Voiculescu ?i Victor Ponta l-au vrut ?i il vor cu atata inver?unare scos pe veci din politica ?i trimis la inchisoare, este evident ca macar unele dintre lucrurile pe care le-a facut merita recuno?tin?a noastra.

Antiteza temeinic ?i indelung probata cu personaje atat de profund negative ?i daunatoare sanata?ii morale ?i bunastarii na?iunii a u?urat mult verdictul oamenilor sincer preocupa?i de evolu?ia acestei ?ari. Nu ne-a fost deloc greu sa ne dam seama de partea cui este dreptatea ?i alaturi de cine trebuie sa fim, chiar ?i atunci cand pana ?i Traian Basescu a ratacit drumul.

Trei schimbari istorice poarta amprenta sa decisiva: orientarea fara echivoc spre Vest, atat din punct de vedere geostrategic, cat ?i ca model democratic; o ofensiva anticorup?ie fara precedent ?i o a?ezare pe baze sanatoase, in premiera in ultimii ?aptezeci de ani, a sistemului de 'limitari ?i echilibre' al statului de drept, care a facut ca unele institu?ii sa capete suficiente puteri pentru a ?ine piept tendin?elor abuzive ale unei clase politice inca insuficient reformate.

Pentru fiecare dintre aceste trei coordonate esen?iale ale mandatelor sale preziden?iale ve?i gasi mai jos, in locul unei perspective retu?ate de informa?ii ?i analize facile, post-factum, cate un fragment de editorial care analiza 'la cald' pozi?ia lui Traian Basescu. In astfel de texte se simt cu adevarat tensiunea, doza de risc ?i curajul multora dintre ac?iunile sale.

Cel mai bun lucru care i s-ar putea intampla de-acum incolo Romaniei, ca o consecin?a a schimbarilor pozitive ini?iate de Traian Basescu, ar fi ca Romania sa nu mai aiba nevoie niciodata de el intr-o pozi?ie de conducere. Rolul lui a fost de spargator de ghea?a. ?i tot ce poate sa i?i doreasca cineva chemat sa deschida drumul ?i sa inlature obstacole ce par de netrecut, prin orice mijloc posibil adesea, este ca acesta sa ramana pentru totdeauna liber pentru cei ce vin dupa.

Daca vom avea nevoie de el inca o data intr-o func?ie executiva inseamna ca lucrurile au ajuns din nou intr-o fundatura ?i trebuie sa o luam de la capat. Doar in momente de criza majora, un razboinic in fruntea statului este de preferat unui arhitect.

3 martie 2014, la scurt timp dupa invazia Rusiei in Crimeea – '(…) In primul sau an de mandat prezidential, Traian Basescu a socat declarand ca Rusia trateaza Marea Neagra ca pe «un lac rusesc». Uluirea analistilor romani si straini avea o justificare evidenta. Era prima oara dupa saizeci de ani cand un sef de stat roman ataca frontal, neprovocat, marele (fost) frate de la Rasarit.

In ciuda notorietatii pe care a capatat-o sintagma «Marea Neagra, lac rusesc», putini isi mai amintesc ca au existat si alte afirmatii pe care proaspatul presedinte le-a facut, in 2005, la Universitatea Stanford, chiar mai importante si care azi isi dovedesc cu forta validitatea.

«S-a vazut cum vecinii nostri puternici de la Marea Neagra au generat conflicte care apoi au fost inghetate, tot prin interventia lor», a mai spus Traian Basescu in acel discurs, facand un apel catre marile puteri occidentale sa abordeze rapid si transant problemele din zona Marii Negre, «pana nu este prea tarziu».

Si concluzia-promisiune de la finalul expozeului merita mai multa atentie: «Cei care au apreciat Romania ca fiind o tara moale vor avea surprize in anii urmatori». Pentru ca aceste cuvinte au reprezentat prima manifestare a unei atitudini programatice a presedintelui in relatia cu Rusia.

In 2008, cu putin timp inainte de inceperea Summitului NATO de la Bucuresti, Traian Basescu declara: «Nu o sa stau in genunchi in fata Rasaritului, oricati analisti ar plange pe la toate posturile de televiziune din Romania».

In 2009, in timpul campaniei electorale: «Am vazut astazi o declaratie nefericita a ambasadorului Federatiei Ruse la Bucuresti, ca a trecut vremea Razboiului Rece. Si eu ma vad nevoit, desi o voi face si oficial, sa-l atentionez ca a trecut vremea Razboiului Rece si ca nu-si mai pot face centre de influenta in politica romaneasca sau, daca si le vor face, le vom reteza».

In 2011, a raspuns la intrebarea unui parlamentar rus, membru al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei: «Romania nu are nici un fel de experienta in anexarea altor state».

Momentul referendumului de demitere a presedintelui, din vara lui 2012, a reprezentat apogeul tensiunilor dintre Traian Basescu si Rusia, pe care a acuzat-o ca, prin intermediul organelor sale de propaganda, transmitea instructiuni celor ce incercau sa-l debarce prin fraudarea listelor electorale.

Este Traian Basescu doar declarativ un critic al regimului de la Kremlin? Nu. Toate declaratiile sale publice, din ultimii noua ani, pe tema relatiilor Romania-Rusia sunt perfect aliniate cu faptele sale. Cea mai importanta dovada este ca presedintele Romaniei si-a asumat cea mai ostila actiune pe care tara noastra a intreprins-o la adresa Moscovei in ultimii saptezeci de ani: gazduirea scutului american antiracheta.

Numai cine nu intelege nici macar superficial gandirea lui Putin poate sa subestimeze iritarea pe care i-a generat-o omului care viseaza la refacerea URSS decizia Romaniei de a accepta chiar si instalatii militare defensive americane pe teritoriul sau. Numai cine se mai indoieste de cruzimea si brutalitatea asa-numitului tar ar putea sa nu inteleaga riscul la care s-a expus Traian Basescu infruntandu-l…'

11 noiembrie 2011, cu doua luni inainte de inceperea protestelor de strada ale USL – '(…) Traian Basescu a inceput saptamana semnand decretul premergator ratificarii acordului privind scutul antiracheta si a incheiat-o declarand la Berlin, dupa intalnirea cu cancelarul Germaniei, ca anul viitor vor fi concediati alti 100.000 de angajati din sistemul public, ca deficitul bugetar va fi redus la jumatate, urmand ca acesta sa ajunga la zero in 2013, ca numarul programelor sociale va scadea de la 54 la 9, ca nu este deloc ingrijorat, ba, din contra, priveste cu bucurie perspectiva aparitiei unor partide noi si ca PDL ar putea sa nu obtina nici 30% la urmatoarele alegeri daca va mai fi zguduit de scandaluri de coruptie (…)

Statu-quo-ul nu ii convine. Opozitia a capitalizat, nemeritat, toata frustrarea pricinuita de marasmul economic, de nepriceperea si coruptia puterii si asteapta destul de relaxata alegerile. Cu toate acestea, nu ei sunt prima tinta a presedintelui, ci, paradoxal, propriul sau partid – PDL (…)

Traian Basescu are o problema cu ambele ipoteze de lucru ale partidului sau. Romania nu sta atat de grozav din punct de vedere economic – o inrautatire, destul de probabila, a climatului economic continental va matura intr-o clipa toate progresele chinuite facute in ultimul an, iar voturile primarilor cu expertiza in trocul voturi contra zahar si ulei nu vor fi suficiente pentru ca el sa nu fie nevoit sa cedeze puterea, in 2012, actualei opozitii (…)

De ce saboteaza Traian Basescu planurile partidului sau, bazate pe o reteta care a functionat atat de bine anii trecuti, in folosul ambelor parti? Pentru ca nu are de ales. Nu mai exista resurse financiare pentru ca in 2012 statul sa fie generos cu planurile electorale ale partidelor de la putere, cum a fost in 2009, in 2008, in 2004 si tot asa (…)

Cum va fi spart blocul politic care se opune imperativului reducerii jafului bugetar? Greu de spus cu certitudine, dar un lucru este evident. Din ce in ce mai multi dintre oamenii de baza ai puterii au ajuns sa fie anchetati si chiar arestati pentru afaceri de coruptie (…)

Insa, fara doar si poate, PDL a intrat in stare de soc dupa ultimele arestari din Transilvania. Arestarea primarului Clujului, Sorin Apostu, precedata de cea a vicepresedintelui Consiliului Judetean Cluj, Radu Bica, a sefului Agentiei Nationale de Ocupare a Fortei de Munca, Silviu Bian, a vicepresedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, Virgil Baciu, a sefului Comisariatului Judetean pentru Protectia Consumatorilor Brasov, Ionel Spataru, precum si de anchetarea ministrului Muncii, Ioan Botis, a secretarului de stat in Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, Ioan Andreica, a liderului PDL Maramures, Mircea Man, si a sefei Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, Crinuta Dumitrean, toate au bagat groaza in reteaua de colectori de bani pentru partid. Dar mai ales in randul sefilor lor.

Socul este cu atat mai mare cu cat doi dintre cei vizati de anchetele din ultima vreme se numara printre cei mai importanti primari ai PDL, cu sanse maxime de a fi realesi anul viitor. Si care, in plus, sunt si doi dintre cei mai activi contributori cu fonduri la bugetul partidului. Cum ar veni, doi ostasi credinciosi si destoinici ai partidului. Cu mic, cu mare, democrat-liberalii isi pun o singura intrebare: ce vrea Basescu de la noi?

Este o coincidenta faptul ca intr-un moment de impas in promovarea unor schimbari importante pentru modernizarea Romaniei, cand atat PDL, cat si UDMR se codesc sa treaca la fapte, numarul celor anchetati si arestati din randurile puterii creste de la o zi la alta? Cel mai probabil, nu. Este morala folosirea unor astfel de masuri de coercitie? Doar daca ni se pare morala ideea ca scopul scuza mijloacele (…)'

20 iulie 2012, cu noua zile inaintea celui de-al doilea referendum de demitere a lui Traian Basescu – '(…) Nici in visele lor cele mai negre nu si-au imaginat liderii USL ca reactia partenerilor occidentali impotriva lor va fi atat de vehementa. «Toata planeta il uraste pe Basescu, de ce nu s-a tras cu artificii de la Washington la Berlin in ziua suspendarii, de ce nu suntem imbratisati ca niste eroi? Chiar sunt orbi nemtii si americanii, nu stiu ca o data cu demiterea lui Basescu tara va scapa de Udrea, de Anastase, de Boagiu si de tot haremul sau penal?»

Din pacate pentru cei ce gandesc in aceasta cheie, ei nu inteleg logica elementara pe care o aplica europenii si americanii atunci cand judeca evolutia Romaniei din ultimii ani: cata vreme, cu putinul pe care l-a facut pentru justitie, pentru taierea cordonului ombilical dintre institutii si partide, pentru serviciile de informatii, pentru respectarea angajamentelor fata de partenerii strategici, Basescu a facut mai mult decat toti predecesorii sai la un loc, a spune ca el este raul cel mare reprezinta o mare minciuna.

Si cata vreme sistemul centralizat de putere creat de Basescu, imperfect si adesea imoral, are toate sansele sa fie inlocuit cu un sistem descentralizat de jaf institutionalizat, necontrolat de nimeni, perspectiva schimbarii garniturii de conducere in Romania le da fiori.

Marele jaf national post-1990 a fost posibil pentru ca lantul complicitatilor traversa institutiile de sus pana jos, fara nici o bariera. In anii de domnie a lui Ion Iliescu, de la presedintele tarii pana la ultimii casieri de la FNI, Caritas, sau de la ciupercaria de banci populare de care s-a ales praful, toata lumea stia ca ia parte la o mare escrocherie. Si nimeni nu a vrut sau n-a putut sa le impiedice. Degeaba veneau informari de la SRI, degeaba avertiza Banca Nationala, SISTEMUL a operat pe vremea preacinstitului Iliescu, pe orizontala si pe verticala, fara nici cea mai mica piedica.

Condamnarea lui Vintu, a lui Nastase, destructurarea retelei Voicu, chiar daca insuficiente, au fost posibile pentru ca, pentru prima oara dupa multi, foarte multi ani, mai multe componente ale SISTEMULUI au fost destructurate de catre institutii care au fost lasate sa-si faca treaba, de multe ori chiar impotriva fostului partid de guvernamant. Si chiar daca numeroase altele au ramas functionale, unele poate chiar cu incuviintarea lui Traian Basescu, puterea de precedent cantareste enorm.

Libertatea pe care le-a dat-o multor sefi de institutii de a-si face treaba dupa cum le dicteaza constiinta a inceput deja sa viruseze esenta SISTEMULUI, care se baza pe promisiunea ferma facuta membrilor retelei ca, indiferent ce se va intampla, li se garanteaza ca vor scapa de puscarie. In clipa in care fie un procuror, fie un judecator, fie un ofiter de informatii scurtcircuiteaza intr-un singur punct lantul complicitatilor, intreaga filiera este compromisa.

Este suficient? Nu. Dar doza de imprevizibil pe care o introdus-o absenta controlului total asupra justitiei si a institutiilor de aparare a legii in marile manevre mafiote le-a redus drastic eficienta. Una e sa operezi la lumina zilei, fara teama, si alta este sa o faci clandestin, cu copoii pe urma.

Iar asta se vede chiar si in cea mai noua afacere de coruptie pe care USL i-o pune in carca lui Basescu – reteaua de evaziune fiscala prin comertul cu petrol, patronata de Sorin Blejnar, fostul sef al Administratiei Fiscale.

Rezultatele obtinute pana acum de anchetatori in aceasta ancheta nu ar fi fost posibile daca SRI si DNA nu s-ar fi bucurat in ultimii ani de mai multa autonomie decat au avut vreodata aceste institutii. Sefii acestor institutii nu ar fi permis niciodata ca Blejnar sa fie vanat daca relatia lor cu presedintele ar fi fost similara cu cea pe care Timofte, Amarie si alti predecesori au avut-o cu Ion Iliescu. Pe ce ma bazez?

Daca ar fi fost asa, jaful de zeci de miliarde de euro operat la Compania Romana de Petrol, aproape 20 de ani, pana la privatizarea ei, nu s-ar fi soldat cu nici un condamnat? Mai rau, cu nici o punere oficiala sub acuzare! Sefii ANAF din acei ani nu stiau ca mii de firme de securisti si politicieni iau benzina pe datorie si uita sa mai plateasca?! Ei nu primeau o cota-parte? Si atunci, de ce nu i-a vanat SRI? Nu cumva pentru ca si SRI facea, prin firmele sale acoperite, acelasi lucru?

Iar lui Iliescu de ce nu i s-a strigat: «Iesi afara, javra ordinara!»? Nu stia de acest furt de proportii epice? Nu stia ca banii drenati dinspre buget inspre conturile elitei demente puteau fi folositi la autostrazi, scoli, spitale, gradinite, crese, aziluri de batrani?! Nu stia ca fiecare leu care nu ajunge la buget inseamna un leu pe care trebuie sa-l imprumutam din afara?

Nu stia ca SRI-ul stie? Nu stia ca SRI stie ca el stie ca SRI-ul stie? De ce nici macar unul dintre cei doi, Iliescu sau seful SRI, nu a lasat procurorii si judecatorii sa pedepseasca acest atentat la siguranta nationala? Pentru ca ambii erau complici. Pentru ca nici o clipa vreuna dintre parti nu s-a bucurat de autonomie institutionala reala. Povestea cu separatia puterilor in stat a fost in tot acest timp o gluma sinistra. Creierul si bratul nu pot exista ca doua institutii autonome.

Si daca amenintarea lui Ponta se adevereste si Basescu va fi condamnat pentru ca a luat bani de la Blejnar, sentinta impotriva sa va fi dovada ca Basescu a facut mai mult decat Iliescu pentru institutiile acestei tari.

Faptul ca SRI si DNA au putut sa-l lucreze in voie pe finantatorul presedintelui ne-a adus, indiscutabil, mai aproape de domnia Legii. Inseamna ca separatia puterilor in stat chiar a inceput sa functioneze si ca ne-am mai indepartat cu un pas de dictatura.

Inseamna si ca exista premisele ca statul sa-si faca treaba si de-acum incolo si sa vegheze la respectarea legii si de catre viitorii guvernanti, indiferent pe ce pozitie ierarhica se afla. Insa asta nu se va intampla decat daca aceia care ii vor urma lui Basescu vor face aceeasi alegere ca si el: sa numeasca oameni adevarati in fruntea institutiilor fundamentale, si nu niste viermi fuduli...'

25% reducere la Televizoarele selectionate! comenteaza /* (c)
Autor: