atac  :: Drepturile de autor scumpesc imprimantele :: (174 afişări)

Publicat de la Vineri, 30 Martie 2007 - 08:16 AM

Fie că ştie, fie că nu, fiecare român care îşi cumpără o imprimantă, un xerox, un scanner sau orice alt aparat care poate fi utilizat la multiplicare, plăteşte o taxă de 5% din preţul produsului . Şi cei care achiziţionează computere, inscriptoare de CD-uri, casete video sau DVD-uri, precum şi orice produs ce poate imprima, achită o taxă de 0,5% -1,5% din valoarea produsului. Motivul: există o lege care spune că, cel puţin teoretic, orice individ care deţine asemenea produse va multiplica digital opere artistice (poezie, melodie, film etc.) protejate prin Legea drepturilor de autor.

Totul a ĂŽnceput acum mai bine cu 11 ani ĂŽn urmă. Atunci, Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor, elaborată la propunerea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi a Ministerului Culturii şi Cultelor, instituia o „taxă pe copia privată“ de 5% din preĹŁul fiecărui echipament care „permite reproducerea“ (n.r. - suma de bani ce este inclusă ĂŽn preĹŁul de vânzare al echipamentelor). Până acum doi ani, prevederea respectivă - extrem de ambiguă - viza (tacit) exclusiv fotocopiatoarele (xeroxurile), pentru care importatorii de asemenea produse au plătit taxele aferente.

În 2005 ĂŽnsă, prevederea s-a extins cuprinzând „o listă“ mult mai largă de echipamente care trebuiau taxate de dragul respectării drepturilor de autor. Astfel, pe lângă xeroxuri, taxa s-a extins la imprimante, scannere şi alte multifuncĹŁ ionale, care - cel puĹŁin teoretic - permit multiplicarea digitală a unor opere artistice. Măsura aplicării unor asemenea taxe, ĂŽn condiĹŁiile ĂŽn care România este ĂŽn coada consumatorilor mondiali de produse IT (n.r. - cheltuielile anuale pe cap de locuitor erau anul trecut de aproximativ 40 de euro), a inflamat spiritele ĂŽn rândul opiniei publice, dar şi al importatorilor de echipamente multifuncĹŁ ionale, reuniĹŁi ĂŽn AsociaĹŁia Producă- torilor şi Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia InformaĹŁiei şi ComunicaĹŁii (APDETIC).

Din acest motiv, mulĹŁi dintre cei care au importat ocazional echipamentele „incriminate“ nu au achitat „taxa pe copia privată“ pentru simplul motiv că legea permite ca plata să se facă ĂŽn baza liberei declaraĹŁii. De cealaltă parte, marii impor-tatori şi distribuitori au virat sume importante ĂŽn contul taxei respective. Astfel, ĂŽn urmă cu doi ani, aceştia au virat 720.000 de euro ĂŽn bugetul multelor organizaĹŁii neguvernamentale care susĹŁin că apără drepturile de autor şi din acest motiv colecteaza banii din drepturile artiştilor.

Surprinzător, dovedind că la mijloc ceva este putred ĂŽn Danemarca, ONG-urile „colectoare“ şi-au tras din „taxa pe copia privată“, sub formă de comision pentru serviciile de distribuire a fondurilor către beneficiarii finali (artiştii), până la 30% din sumele plătite de importatori şi distribuitori. Din acest motiv, oficialii APDETIC au cerut mai multă transparenţă ĂŽn privinĹŁa utilizării banilor, ĂŽntrucât nu există o situaĹŁie clară privind distribuirea acestor bani către beneficiarii finali, adică artiştii.

Ieri, subiectul „taxei pe copia privată“ a fost redeschis, după ce Copyro - un ONG condus de Eugen Uricaru care se ocupă de gestionarea colectivă a drepturilor de autor rezultate din operele grafice - a cerut aplicarea legii mai vechi, neclare, potrivit căreia, pentru protejarea autorilor ale căror cărĹŁi sunt scanate sau fotocopiate, toĹŁi cei care importă astfel de echipamente trebuie să plătească o taxă de 5% din preĹŁul fiecăruia.

„Suntem daĹŁi ĂŽn judecată şi ni se cere să plătim retroactiv, de trei ani ĂŽncoace, această taxă de 5% din preĹŁul fiecărei imprimante. Ar ĂŽnsemna ca cei mai importanĹŁi 12 importatori să plătească ĂŽntre 2,5 şi 3 milioane de euro din urmă. Evident, nu suntem organizaĹŁii caritabile, aşa că suntem obligaĹŁi să creştem preĹŁurile cu 7-10%, pentru că la banii care ni se solicită au fost calculate şi penalităţi“, a declarat, ieri, Ion Măican - directorul de programe al unei companii membre APDETIC.

„Avem procese cu Copyro la toate nivelurile de jurisdicĹŁie, cu excepĹŁia instanĹŁei supreme. Acolo ĂŽncă nu am ajuns, dar unele dintre procese sunt foarte aproape. O decizie defavorabilă unuia dintre noi ĂŽntr-un astfel de proces, dată de Înalta Curte de CasaĹŁie şi JustiĹŁie, ar urma să fie, practic, literă de lege ĂŽn acest gen de speĹŁe, iar noi vom pierde, aproape sigur, cu toĹŁii“, reclamă avocaĹŁii APDETIC, care au subliniat că analizează varianta unor excepĹŁii de neconstituĹŁionalitate ale legii şi nu exclud să ajungă şi la instanĹŁele europene.

Conform oficialilor APDETIC, procesele iniĹŁiate de ONG-ul Copyro condus de Eugen Uricaru se judecă ĂŽn baza Legii drepturilor de autor, „compilată“ din două texte juridice: prima din 1996 - care stabilea cuantumul „taxei pe copia privată“ la 5%, şi cea de-a doua din 2005 - care introducea ĂŽn clar lista echipamentelor taxate. Cea de-a doua lege cuprinde ĂŽnsă şi o prevedere care introduce diminuarea taxei, de la cinci procente la 0,5% din preĹŁ.

Această modificare nu se aplică ĂŽnsă retroactiv, ci toate importurile din 2002 şi până ĂŽn 2005 sunt taxate conform primei legi. Motivul pentru care taxa nu se aplică şi pentru perioada de dinainte de 2002 este prescripĹŁia fiscală, care ĂŽn această situaĹŁie intervine, potrivit juriştilor, după trei ani. ReprezentanĹŁii companiilor din APDETIC au oferit ĂŽnsă şi un exemplu „incredibil“, menit să sublinieze ceea ce ei au numit, simplu, INCOMPETENŢĂ: un ordin al unei autorităţi române ĂŽn care se preciza că aparatele „de sine stătătoare“ sunt, ĂŽn sensul legii, „aparatele care stau singure pe birou“.

Pornind de la acest exemplu de incompetenţă crasă, oficialii APDETIC au acuzat Asociaţia condusă de Eugen Uricaru de lipsă de transparenţă În funcţionare, precizând că nimeni nu a calculat vreodată cuantumul prejudiciului creat autorilor prin copierea pe suport material sau digital a operelor lor, nu a verificat dacă banii adunaţi de Copyro ajung la autori sau care este cuantumul În care sumele se Împart.

Pentru a explica anomaliile prevederilor legale ĂŽn materie, deputatul Varujan Pambuccian, preşedintele Comisiei de IT din Camera DeputaĹŁilor, a susĹŁinut „cu titlu de culme a anomaliei, că sunt importatori care aduc copiatoare, plottere, imprimante sau scannere de dimensiuni egale cu jumătate dintr-o sufragerie de bloc, aşa că mi-e greu să cred că cei ce le cumpără le folosesc pentru a copia cărĹŁi ĂŽn propria casă, pentru uz propriu, căci asta trebuie să aibă ĂŽn vedere Copyro, că discutăm de copie privată“.

Pentru a sublinia stupizenia aplicării taxei pe copia privată la anumite echipamente de copiat, Pambuccian a subliniat că, „ĂŽn principiu, e mult mai ieftin să cumperi o carte din comerĹŁ decât să o fotocopiezi“. Că lucrurile stau aşa, o arată un calcul simplu: ca să printezi monocrom o carte de 200 de pagini la o imprimantă normală, cu ajutorul unui PC şi al unui scanner - sunt necesare până la 10 ore, iar costul final este de circa 90 RON, ceea ce reprezintă un preĹŁ exorbitant.

Cum ĂŽnsă la noi este ca la nimeni, este foarte posibil ca ĂŽn viitorul apropiat să fie instituită „taxa pe copia privată“ şi la camerele foto digitale. Căci dacă stăm bine şi ne gândim, şi cu acest gen de aparate se pot face copii după opere artistice...