S_fin  :: Produsele alimentare imbogatite, intre progres si intoxicare :: (265 afişări)

Publicat de Monica Cercelescu&nb la Luni, 03 Aprilie 2006 - 08:44 AM

Un procent tot mai ridicat al ambalajelor si publicitatea afiseaza argumente mai mult sau mai putin directe referitoare la sanatate Insa promisiunile privind o sanatate de fier, o forma maxima, silueta, energie cat e ziua de lunga sunt o carte de marketing pe care o pot juca doar greii industriei agroalimentare. Chiar daca aceste produse sunt cu aproximativ 20% mai scumpe, exercita o seductie greu de invins pentru consumator. Dar sunt ele cu adevarat eficiente sau nu reprezinta decat un tertip comercial, care ne va dezamagi odata cu timpul?.
In octombrie 1984, Kellogg’s a lansat in SUA, in colaborare cu Institutul National pentru Cancer, o campanie publicitara al carei mesaj era ca fibrele alimentare contribuie la reducerea riscurilor de cancer la colon. Obiectivul Kellogg’s nu era doar acela de a educa publicul asupra avantajelor fibrelor alimentare, ci si de a-si promova propria varietate de cereale bogate in fibre. Ulterior, legea a interzis afirmatiile referitoare la beneficiile pentru sanatate ale produselor alimentare, dar foarte repede a suprimat aceasta interdictie, intrucat s-au gasit argumente potrivit carora publicitatea respectiva este de fapt benefica, deoarece reduce costurile de informare a consumatorilor, care nu erau dispusi sa-si procure aceste informatii, contra cost, din mass-media.
Campania a fost semnificativa si pentru ca a marcat inceputul unei concurente acerbe in privinta seducerii consumatorilor prin mesaje referitoare la sanatate. Marii producatori in domeniul agroalimentar aproape ca au monopolizat aceasta bagheta de marketing, si-au facut centre de cercetare in domeniul nutritiei si scot din cand in cand o noua formula miraculoasa pentru sanatate.

Vitaminele si-au mai pierdut puterea
In prezent asistam la o adevarata inflatie de vitamine si substante nutritive pe ambalajele produselor alimentare. Aceasta se datoreaza si faptului ca legislatia permite si obliga chiar, in unele cazuri, sa fie trecute vitaminele prezente in produs, precum si doza zilnica recomandata. Conform legii, etichetarea nutritionala poate include cantitatile din colesterol si oricare dintre mineralele sau vitaminele prezente în aliment în cantitati semnificative.
Astfel, fibrele, vitaminele si mineralele au devenit omniprezente pe ambalajele produselor alimentare. In aceste conditii, vitaminele si-au mai pierdut din puterea de seductie, iar marii producatori au inceput sa atace pe alte fronturi. Nestlé, de exemplu, a renuntat la evidentierea vitaminelor pe ambalaj si in publicitate, mergand in acest an pe beneficiile cerealelor integrale: „Un mic dejun obligatoriu pentru o zi plina de energie“, spune reclama difuzata zilele acestea la radio.
In ultima vreme, recomandarile dieteticienilor s-au axat destul de mult pe produsele fabricate din cereale integrale, care nu au colesterol, sunt bogate in fibre si reprezinta o sursa de vitamine, minerale, carbohidrati si proteine.

Proba veritatii
Copiii sunt o miza puternica a marilor producatori deoarece parintii se dau peste cap sa le procure cea mai buna hrana. Iaurturile de crestere, ciocolata plina cu lapte (cuvant care exercita o atractie „fatala“ asupra oricarei mame al carei copil s-a saturat de lapte obisnuit) au invadat rafturile. La fel snaksuri pline de vitamine, care, iarasi, cel putin aparent, ar putea suplini faptul ca foarte multi copii nu se dau in vant dupa legume.
In afara de produsele imbogatite cu vitamine, pe piata gasim margarina anticolesterol, iaurturi pentru digestie sau pentru dezvoltarea sistemului imunitar, lapte care fixeaza calciul si sistemul osos, ciocolata pentru memorie si multe alte produse care mizeaza puternic pe cartea sanatatii.
Cu privire la aceste mesaje, lucrurile se complica deoarece se situeaza oarecum la marginea legii, care spune ca in cadrul publicitatii produselor alimentare este interzis sa se faca referire la un efect al produsului alimentar asupra sanatatii sau asupra metabolismului, daca aceasta nu poate fi probata. Or, proba e cam greu de facut, spun specialistii.
La o simpla privire aruncata pe rafturi, se poate observa ca piata asa-numitelor „alicamente“ apartine in cvasitotalitate marilor companii globale, care si-au facut institute de cercetare in domeniul nutritiei si au posibilitatea sa efectueze studii prin care sa probeze mai mult sau mai putin astfel de afirmatii.
In cadrul seminarului privind agricultura in Romania si siguranta produselor alimentare, desfasurat anul trecut la Ministerul Agriculturii, reprezentantii Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor au aratat ca, din verificarile desfasurate, s-a constatat ca etichetele produselor contin declaratii inselatoare sau care nu pot fi verificate: cele referitoare la slabire, declaratii de genul „recomandat de pediatri“, „intareste rezistenta organismului“, „ridica nivelul sistemului imunitar“, „efect de armonizare a metabolismului“.
Declaratii precum „imbunatateste memoria“, „ajuta la cresterea concentrarii“, „folositor în circulatia sângelui si bun pentru inima, utilizat în tratarea cazurilor de constipatie si diaree, bogat în acid rezistent la cancer“ (produse zaharoase), „gratie vitaminelor si componentelor biotic active din compozitia sa are reale proprietati terapeutice în combaterea starilor febrile ale gripei, a bolilor de rinichi, în cura de slabire si ajuta la fortifierea organismului“ (otet de mere si miere) sunt greu de interpretat si, deci, potential inselatoare. Potrivit reprezentantilor ANPC, declaratiile privind sanatatea pot fi de doua categorii. In prima ar intra cele care descriu rolul unei substante din compozitie, bazat pe cunostinte stiintifice necontroversate si bine stabilite cum ar fi: „calciul este un element esential in dezvoltarea danturii“ sau „fibrele ajuta functiile intestinale“. In cea de-a doua categorie se incadreaza cele care semnaleaza reducerea riscului imbolnavirii: „consumul de fructe si legume reduce riscul cancerului de stomac“. In acest ultim caz sunt cerute evaluari stiintifice.

Decodificarea etichetelor
Chiar si plicul de supa deshidratata abunda in vitamine colorate, chiar daca pe spatele ambalajului E-urile aproape ca nu mai au loc. Dar, in fata abundentei de produse de pe raft, consumatorii nu au posibilitatea sa decodifice mesajele de pe etichete, sa intoarca ambalajul pe toate partile. De exemplu, daca se citeste atent eticheta unei ciocolate dintre cele bogate in lapte, destinate copiilor, se poate observa ca aceasta publicitate nu arata ce cantitate de produs ofera echivalentul in calciu al unui pahar cu lapte. Acesta ar fi de 7-8 bucati de ciocolata, dar efectul nu este acelasi cu al unui pahar cu lapte, intrucat se adauga o cantitate insemnata de zahar si cacao, nu tocmai recomandabile copiilor. La fel se intampla si in cazul cerealelor recomandate pentru dieta fiindca ar avea un continut scazut de grasimi.