Cotidianul  :: Orasul Bucecea sta intr-o bita irlandeza :: (1256 afişări)

Publicat de cotidianul la Sâmbătă, 18 Iunie 2005 - 08:31 AM

  Orasul Bucecea sta intr-o bita irlandeza Viorel Ilisoi   Anul trecut, Romania a devenit, peste noapte, dintr-o tara eminamente agrara, una oarecum urbana. Pe hirtie. Adrian Nastase a facut, dintr-un condei, sute de sate mai rasarite sa se cheme orase. Decretul a cazut si peste comuna Bucecea, din judetul Botosani, pe 1 aprilie 2004, dis-de-dimineata, cind proaspetii oraseni tocmai ieseau sa adape vacile. De ziua pacalelilor, sute de comune s-au prefacut in orase, iar oraselele cu doua chioscuri de covrigi si cu niste cazane de tuica au devenit municipii. In Bucecea, singura industrie locala, adica fabrica de zahar, una dintre cele mai mari din tara, s-a predat investitorului botosanean Iustinian Bozi. El inca mai taie utilajele in felii subtiri, pe gura cuptoarelor din topitorii. Bucecea a ajuns oras dupa ce n-a mai avut industrie. Fabrica se face tot mai mica de la o zi la alta, miile de tone de utilaje topindu-se ca inghetata la soare. In locul imensei fabrici care putea prelucra zilnic tone de sfecla de zahar, pulsul noului oras a fost preluat de o fabrica de crose de golf, cea mai prospera si mai sigura afacere din oras. Scroafa paradita, simbolul economiei locale Bucecenii pling dupa fabrica lor de zahar ca dupa mama. Daca Ceausescu nu le facea fabrica asta, Bucecea raminea un sat oarecare, nu devenea oras. Dar acolo s-a facut o fabrica, un balaur mincator de sfecla, de unde s-au ales si bucecenii cu gaze, cu lumina electrica, cu caldura in cele 740 de apartamente; caldura era, cind mergea fabrica; este si acum, dar n-o plateste nimeni. La apartamente, intretinerea urca la 1.800.000 de lei pe luna, mult peste media cistigului pe cap de bucecean. Din 5.300 de locuitori, citi are orasul, cu tot cu satele Calinesti si Bodroghina, devenite acum cartiere, 1.200 sint pensionari, numai 500 au salarii - minimumul pe economie -, iar ceilalti scurma pamintul cu sapa la radacina papusoiului. Nu plateste nimeni, dar ce putem face? - da din miini, infrint, viceprimarul Eugen Muraru. Daca Bucecea nu se prabuseste sub greutatea galoanelor de oras, asta se datoreaza in primul rind celor 1.500 de fosti muncitori la fabrica de zahar: minuind mistria si canciocul prin Italia sau culegind capsuni in Spania, ei intretin, de la distanta, miile de oraseni fara nici un venit. Fabrica de zahar insemna 80% din economia locala, spune primarul Andron Timpau. Restul insemna crescatoria de porci, o suta de mii de porci, dar acolo n-a mai ramas nimic, numai monumentul scroafei, de la intrarea in crescatorie, dar si scroafa aceea s-a paradit, mai are oleaca si se prabuseste ca toata economia noastra locala. Fabrica de maciuci Fabrica de zahar n-a mai mers fiindca monstrul ardea gazul metan de pomana, era mai ieftin zaharul de import. La inceputul lui 2001, sirena a sunat pentru ultima oara, iar viata dulce a bucecenilor a inceput sa se amarasca zi dupa zi, mai ales ca falimentul insemna, printre altele, si imputinarea rachiului de sfecla. Stafeta economiei locale a preluat-o, anul acesta, din mers, fabrica de crose de golf. Crose de golf: asa le zice lumea pe aici. De fapt, sint crose pentru hurling, precizeaza directorul fabricii, Constantin Matei: E un joc tipic irlandez, numai acolo se joaca. Seamana cu hocheiul, dar are si elemente de fotbal, de rugby, de golf, de patinaj… Habar n-am cum se joaca, dar stiu ca e un sport iubit in Irlanda. Au federatie, campionat, stadioane speciale… Deci Irlanda, si numai Irlanda, este o mare consumatoare de asemenea crose. Cererea este mare. In curind vom deveni, daca nu sintem deja, dar nu vreau sa ma laud, cel mai puternic agent comercial din Bucecea. De fapt, in Bucecea nu se produc crose propriu-zise, ci numai forma primara, bruta, un fel de maciuci de aproape un milion de lei bucata, pe care le finiseaza apoi irlandezii. Cum se scoate banul din cioata Costel Buterchi, un tinar cu fizic de stripper, este patronul insolitei afaceri. El traieste de 12 ani in Anglia. Este un functionar marunt la Primaria Londrei, la biroul pentru imigranti. N-am jucat in viata mea nici golf, nici hurling, zice patronul. Ideea mi-a dat-o un prieten irlandez. A durat luni de zile sa fac actele pentru firma, ca birocratie ca aici n-am pomenit, desi sint si eu birocrat, nu? Dar in Londra! Era gata-gata sa pice afacerea, fiindca irlandezii nu stiau cita pierdere de timp e in Romania ca sa te apuci de lucru, sa faci ceva. Cele mai mari salarii din Bucecea le au lemnarii de la fabrica de crose. Nu-ti trebuie multa scoala, nu e o lucrare de inalta tehnicitate, dar maciucile se vind bine. Si cind faci 70.000 de bucati in doua luni, se simte cum creste si se ingrasa portofelul. Cel mai greu e sa faci rost de materie prima: radacini de frasin. Radacini si cioate, adica cel mult un metru de la pamint. Dar drujbarul roman, ca sa nu se mai aplece, taie de la inaltimea umerilor, de unde-i vine lui mai bine. Numai 35% folosim din lemnul pe care il primim de la ocoalele silvice din Suceava, Iasi, Tulcea, Teleorman, se plinge patronul. Restul intra la scinduri de gard, ieftin ca braga, desi metrul cub de cioata de frasin costa, fara alte angarale cum ar fi transportul sau depozitarea, 6 milioane de lei. Mamaliga din balcon In comuna Bucecea - oras, ma rog, cum i se spune acum - miile de tarani privesc cu lacrimi spre cadavrul metalic al fabricii de zahar, dar cu incredere spre fabrica de crose. Batrinul Matei Zaharia pare sa fie unul dintre putinii circotasi, adica el ar vrea sa se produca in Bucecea crose finite, nu doar ciomege, fiindca in felul acesta Irlanda exploateaza Bucecea. Vom face degraba si crose finite, il linisteste directorul Constantin Matei. Rebuturile vor fi date gratuit bucecenilor, sa aiba fiecare orasean o crosa aproape adevarata cu care sa-si mine calul la arat. Dupa cit de corecti sint irlandezii care au finantat afacerea si la cita nevoie de crose e la ei, e clar, recunosc autoritatile, ca fabrica de crose va deveni inima orasului. Care oras, pina una alta, se tine pe zaharistii impinziti in Occident si pe spinarea a 230 de cai cu care se ara 3.500 de hectare de ogor, ajutati de citeva tractoare. Orasul nu are nici o ferma, nici o mare exploatatie agricola. Fiecare proprietar de pamint produce cit sa-si umple balconul cu viitoare mamaligi. 1.500 de porci si 3.000 de oi la o populatie de 5.300 de oameni nu inseamna mare lucru, toata zestrea orasului poate fi pusa pe gratar la un zaiafet sau o cumpara Becali, in direct, prin telefon, la o emisiune. Daca tai de pe lista defuncta fabrica de zahar, indrazneata crosarie, cum i se zice fabricii lui Buterchi, orasul Bucecea mai ramine cu 3 ateliere de confectii, cu 40 de angajati in total, cu o minuscula odaie de brinzeturi, 3 brutarii si un atelier de sticlarie care lucreaza numai simbata si duminica. Insa culorile dezastrului se estompeaza, fiindca din cele 90 de societati comerciale - care lucreaza, care nu - 35 sint bodegi: dupa disparitia rachiului de sfecla autohton, marcile occidentale de spirt au capatat adepti infocati. Ca sa fii taran in oras, platesti Satenii din Bucecea au fost intrebati, s-a facut un referendum local, daca vor ca Bucecea lor sa devina oras. 70 % dintre ei au spus ca da. A doua zi dupa ce hotarirea de guvern a intrat in vigoare, adica pe 2 aprilie 2004, consiliul local a ridicat impozitele pe teren - care acum devenise teren urban - la de doua ori fata de cit era. Si taranul s-a trezit ca ii scria in buletin (tot el a platit) ca nu mai era din comuna Bucecea, ci din orasul Bucecea. Acum bate un vint de schimbare prin oras, adica Bucecea sa redevina comuna, mai ales ca dupa referendum, unde s-a votat la veselie, localitatii i s-au taiat omblilicele catre fondurile SAPARD destinate localitatilor rurale. Cinematograful someaza de opt ani Orasul Bucecea nu are spital, nu are cinematograf, daramite teatru. Dar are cablu TV, de la o firma de peste Siret, mai exact din Cluj, si orasenii pot sa se uite, cind se intorc de la arat, pe Animal Planet, la emisiuni despre cai. In casa de cultura, unde nu s-a mai dat nici un film de 8 ani, directorul Stanislav Ciompela (foto) a infiintat un studio de inregistrari, cu banii unei fundatii din Elvetia. Pina acum, studioul a scos un album cu 15 solisti vocali din zona si cinci piese de teatru; CD-urile nu se vind, merg direct la institutiile de cultura din judet. A costat 25.000 de franci elvetieni. Cui nu-i place cultura, n-are decit sa se duca ori la circiumi, ori, mai soft, la cofetaria lui Nemtuc, singura cofetarie din oras, unde numai prajituri nu gasesti.