America de Sud este patria lui Marquez, dar nu ăsta nou, ci exact așa cum a descris-o în al său "Un veac de singurătate". Este patria Revoluției - chiar, ce frumos sună "La Revolucion"! Dacă am vrea să învățăm ceva despre servicii secrete, intrigă și revoluție, ar trebui ca fiecare politician român să meargă cu bursă de studii în America Latină, unde să petreacă ceva timp și să învețe ce și cum. Puciurile din PNL sunt opera unor bieți diletanți în comparație cu treaba serioaă din Argentina sau Bolivia. În mod cert, gastronomia e cel puțin la fel de colorată și diversă de la churrascaria braziliană până la carnea de vită argentiniană (cu siguranță cea mai gustoasă de pe pământ), de la paella și nachos la turtele de mălai și feijoada din Brazilia (singura țară unde se vorbește altă limbă decât spaniola). Având în vedere această diversitate fantastică, mi se pare foarte greu să încerci să înghesui toate astea într-un singur restaurant. Eu unul m-am bucurat foarte mult când am auzit că s-a deschis primul restaurant "sud-american" din București - Bolivar (pe 24 iulie, ziua de naștere a luptătorului). Însă, chiar dacă Simon Bolivar a influențat toată America Latină, a numi un restaurant sud-american e ca și cum ai spune un "restaurant european": franțuzesc, unguresc, italienesc, spaniol, grecesc și românesc, toate în același loc. Asta ca să nu mai menționez și celelalte popoare.