luni, 6 octombrie 2014

Tragedie in Rusia, dupa ce doua trenuri s-au ciocnit

Eram in drum spre serviciu ieri, la firma mea de salarizare, cand am auzit de un incredibil accident ce a avut loc in apropiere de Moscova. 5 persoane au murit si 45 au fost ranite in coliziunea dintre doua trenuri, unul de pasageri si unul de marfa, ce a avut loc in Rusia, a declarat un purtator de cuvant pentru agentia de presa RIA Novosti.

"Un total de 50 de persoane au fost rănite, cinci dintre ei au murit", a declarat purtatorul de cuvant, adaugand ca 15 dintre persoanele ranite au leziuni grave.

Accidentul a avut loc între Naro-Fominsk si Bekasovo, când un tren de marfă a deraiat si a intrat in trenul de pasageri care efectua o cursa intre Moscova si Chisinau.

UN CIOB PIERDUT…

Uneori stau si ma gandesc ca intreg trecutul nostru .. e ca un vas !! un vas care se naste ca fiecare vas .. din lut .. sau oric alt material ! E un vas care se mareste constant odata cu trecerea timpului… si indesam in el amintiri.. cugetari.. reusite.. esecuri.. evenimente.. imagini luminate sau intunecate, fetze zambarete .. fetze triste.. momente unice sau momente banale… Peste toate astea exista un capac. Un capac sudat bine de existenta !! Nu ne putem intoarce sa reasezam tot ce contine acest vas… In schimb de fiecare data cand suntem melancolici sau cand depanam amintiri .. spargem vasul.. Si se sparge in mii de cioburi.. Se imprastie pe o podea de marmura neagra intr-o incapere caruia nu-i vezi peretii.. e infinita ! Tavan alb .. Podea de marmura neagra .. ce se contopesc indiferent in ce directie ai privi la orizont… Pe podea … in fata ta … mii de cioburi !! privesti la ele si in fiecare se oglindeste o amintire .. observi una doua trei …. zece … o suta .. dar printre atatea cioburi sunt multe cioburi pe care nu le observi .. sunt prea mici .. sau lucesc pur si simplu reflectand tavanul alb .. imaculat !! Le privesti pe cele care sunt mai aproape de tine … de prezent .. Si totusi la distanta sunt alte mii de ciobulete mici marunte .. care poate sunt deosebit de importante.. dar nu le observi .. nu le mai dai atentie .. Zgomotul pe care il scoate vasul cand se sparge .. se propaga in interiorul nostru .. si desi nu taie, de fiecare data cresteaza ceva in suflet… deschide o cicatrice .. o scarpina pana da din nou sangele ca apoi sa se vindece iar si iar … in acelasi timp greoi !! Se intampla sa iti doresti sa gasesti printre atatea cioburi unul anume !! si pasesti in incaperea infinita … dai cu vasul de pamant si cauti … cauti .. cauti ciobul respectiv … Nu intotdeauna il gasesti … si de multe ori renunti cat ai clipi … pt ca iti atrag atentia alte cioburi mai mari si mai colorate… Alta data … cautand un anumit ciob dai peste .. un ciob pierdut … zambesti .. Apoi sufletul tau naste o lacrima razleatza care se prelinge pe relieful fetei … agale spre buze .. parca vrand sa de-a viata unui sarut pierdut in negura podelei … Atinge buzele.. se propaga prin cutele lor … simti umezeala si emotia .. inchizi ochii .. si cand ii dechizi buzele s-au uscat !! Iei ciobul … il pui inapoi in gramada … pocnesti din degete te intorci cu spatele si te intorci iar .. gasesti vasul intact .. intreg .. asteptand sa te intorci sa-l mai spargi odata… Iti ramane un gust … pe care nu-l definesti .. nu poti spune daca e amar dulceag sarat acid sau acru .. dar iti lasa satisfactie … bucurie.. Bucuria ca ai mai regasit poate ultima oara … poate doar pt un moment UN CIOB PIERDUT…

vineri, 3 octombrie 2014

Bucurestiul Londonez

Nu ma refer la nimic artistic, nici la o limba straina si nici macar la umorul atat de amar al britanicilor. De ceva vreme indiferent daca te duci sau vii si indiferent de unde … esti inconjurat de ceatza. Ciudat e ca nu simtim ceatza doar pe piele si in campul vizual. E decembrie si voalul asta alb parca ne cuprinde si mintzile.. starile de spirit. Gandim cu purecii aceia care ne bruiau televizoarele in timpul comunismului. Devenim aerieni si sclavi ai interioarelor … locuri de diferite feluri ce se gasesc intra 4 pereti si doua planuri orizontale. In loc sa fim orbiti de voalul alb… de zapada, ni se trage o dunga deasa pe ochii mintii. Suntem obligati sa vedem totul cenzurat, pana si vedete nemachiate ne apar in fata ochilor. De multe ori am impresia ca ceatza are viata. Imi inchipui ca are ceva legat de povesti cu nemuritori.. (televiziunea asta). Ma tot uit aprig in zare si astept sa apara un personaj cu parpalac si sabie. Cici spune ca ceatza ne spala pacatele inainte de Sfantul Craciun. Ne curatza de tot ce e gand negru, si culmea e prima data cand ma uit la personajul asta mic si albastru si realizez ca nici el nu sufera umezeala. Are fatza schimonosita de fiecare data cand subconstientul meu il taraste prin frig si Ceatza. Acum stau in casa si ma uit pe fereastra… E ceatza peste tot.. ma tot intreb daca o sa intre in casa..? cu siguranta va reusi daca se straduieste. As vrea sa-i citesc gandurile, sa aflu tot ce fura ea din mintile noastre.. a tuturor. As vrea sa o pacalesc si sa aflu care e rolul ei mitic.. de fapt as vrea sa ma contopesc cu ea si sa ma infiltrez in vasta noastra lume intr-un mod cu totul si cu totul ciudat. Pana una alta cred ca acum inteleg in totalitate de ce sunt Londonezii asa seci si ciudati… traiesc in ceatza… la propriu !!! o zi frumoasa si .. daca e posibil fara Ceatza dragilor !